margarete

margarete

sâmbătă, 5 decembrie 2015

Bleaaahhh!

Nu spun ca trebuie sa-ti povestesti viata pe un blog, ai si tu intimitatea ta, dar cand in permanenta tii garda ridicata, atunci esti un fricos. Da. Ti-e frica de ceea ce ar putea crede ceilalti despre tine, de faptul ca ar fi dezamagiti daca te-ar stii cum esti in realitate. Te pui la adapost.
Nu-i o rusine sa-ti recunoasti slabiciunile. Le ai. Si ce?
Ce castigi daca o viata te ascunzi, daca iti pastrezi imaginea? 
E o problema daca vezi in fata ta doar oameni ce ar putea profita.

vineri, 17 aprilie 2015

Gând

Citesc zilele trecute ca oamenii care apar in viata ta, despre care se spune ca nu-s intamplatori, ei bine,  unii sunt spre folosul tau, iar altii sa inveti sa-i suporti.
Ce ti-e si cu viata asta...

joi, 12 martie 2015

Bagacioasa

De cate ori am sters....sa scriu, sa nu scriu?  Ce treaba am eu cu asta? Ma mananca limba? Stiu, sunt bagacioasa! Asta e. Ghinion! Ma enerveaza ca trebuie sa ma fac ca ploua cand unii se invart in jurul problemei, bat tot felul de apropouri, dar nu iau taurul de coarne.
Omule, femeia te place! Nu-i clar pentru tine, misteriosule? Hai, lasa haina asta ca nu-ti mai vine! Cat o sa te mai poti juca? 
Iti scrie poezele, bezele, aluzele si tu te faci ca nu vezi. Ce ai? Vrei sa ramai fecior batran? 
Nu-mi spune ca nu ai nici un amestec, ca nu te cred. Iti cunosc stilul de starnitor, care bate apoi in retragere, doar pentru ca nu vrea sa se complice. Nu cred ca ea se da batuta, nu-i genul. 
Bine, nu vrei sa-ti strici aura, am inteles. Ma intreb daca tu vei intelege ce e cu adevarat important in viata. Ma intreb....

miercuri, 14 ianuarie 2015

Cand bunul simt dispare

Problemele religioase au fost mereu o piatra de poticnire pentru unii. In special pentru cei care nu le inteleg sau nu vor sa le inteleaga. Daca ar fi doar o speta legata de intelegere, inca n-ar fi asa grav. Dar este mai mult o problema de orgoliu. Si de aici incepem sa ne separam. Nu-i mare chestie. Nu ne cere nimeni sa fim intr-un anume fel din punct de vedere religios. Dar sa avem bun simt, asta se impune. 
Mie nu mi-au placut niciodata oamenii care isi bat joc de altii, de defectele lor fizice, de credinta lor. Nici nu i-am judecat pe cei care nu au principii de viata crestina. Exista o limita care te include in categoria oamenilor. Dincolo de ea nu stiu ce specie de animal devenim.
Daca incepi sa crezi ca tu nu trebuie sa respecti nicio limita, trebuie sa fii nebun. Asta e singura explicatie pentru unele gesturi.
Despre efectul de turma...nu mai zic nimic. Ca oile ne declaram adeptii unei teorii care nu are nimic de-a face cu bunul simt.

marți, 16 decembrie 2014

Blogger


Sa mor daca inteleg de ce-si fac unii blog! Scriu cat scriu si apoi, manati probabil de regretul ca au impartasit prea mult, si-l inchid. Sau il deschid doar pentru asa zisi prieteni (vorba vine, prieteni, sunt doar niste persoane care le accepta parerile). Pai, pentru asta exista messenger, chat sau email, ceva de genul asta. Pot sta acolo si pot emite pareri, iar apoi se pot lauda reciproc. In fine, e greu sa scrii si lumea sa te critice, dar te intreb, stimate blogger, oare chiar nu te-ar interesa deloc si alte pareri despre tine? Sau nu poti tine piept si altora? Oricum, conteaza atitudinea.
  Si iar avem impresia ca traim intr-o lume ideala si inoculati de atatea americanisme, ni se pare ca uniformizarea e buna, ca totul devine posibil. Nu mai luam in calcul faptul ca oamenii sunt diferiti decat atunci cand suntem criticati. 

luni, 15 decembrie 2014

Reflectii

Viata ne da mereu lectii. Uneori suntem dispusi sa invatam din ele, alteori inchidem ochii. Unele ne lasa , insa, un gust amar. Din dorinta de socializare deschidem adeseori portita sufletului fara sa ne dam seama la ce ne expunem, fara a realiza ca sufletul nostru poate fi dezgustat de experienta pe care o traieste. Este atata gri in noi si suntem vulnerabili. Totusi, nu este indicat sa avem prea mari sperante. Este putin probabil ca vom intalni, in acest mediu, persoane onorabile. De regula, sunt mai multi nefericiti, nemultumiti, plictisiti, frustrati...
Cateva persoane sunt dragute, altele au limbarnita, unele posesive, altele indiferente. Deh, nu-i tocmai o lume ideala. Dar e o lume in care te poti ascunde. De tine, in primul rand, apoi, de ceilalti.  Masca ta, masca lui, mastile...
Viata reala exista inca. De unde comoditatea aceasta de a nu o trai pe deplin? Aici suntem mai putin noi decat in realitate. Aici e doar reflectia noastra subiectiva, aceea a unor oameni frumosi, destepti si cinstiti. In realitate cum om fi?

miercuri, 19 noiembrie 2014

Literatura

Ne plac oamenii care vad in noi niste persoane de admirat. Care scot in evidenta partea noastra frumoasa sau cea pe care noi o adoram mai mult. Nicidecum nu-i iubim pe cei care ne arata partea cealalta, care, vrem, nu vrem, tot a noastra este. Probabil daca o desconsideram, ea se vede mult mai putin. Nu-i deloc asa. Ea exista. Si iese la suprafata in anumite conjuncturi. 
Atunci cand alegi sa intri intr-o relatie incepi cu idealizarea, faci ceea ce am spus mai sus, vezi binele din om. Cu timpul incepi sa observi si partile mai putin bune, pentru ca va trebui intr-un moment sa te decizi, sa faci pasul decisiv. Ideea este ce cantareste mai mult, ce esti dispus sa suporti mai mult....


Cu cat aud mai multe despre tine, cu atat mai mult ma gandesc la ceea ce spuneai candva: ca intuiesti ce vrea femeia si ii oferi asta. Esti un maestru. Si cate margarete....

joi, 13 noiembrie 2014

Raul cel mai mic

Nu cred in teoria raului celui mai mic. Indiferent ca este mare sau mic...tot rau se cheama. Varianta cea mai potrivita ar fi sa alegem binele. Problema e, ca de multe ori, nu dorim binele. Si atunci ca sa justificam cat de cat actiunile noastre alegem, spunem noi, raul cel mai mic. Compromisul. E clar ca nicio multumire sufleteasca nu ne vine din asta. 
De ce-om fi fericiti ca n-am ales un rau atat de mare?

Apoi se mai vorbeste si de raul necesar...ptiu, de unde pana unde?